Aventuri la citit

Cam de la începutul lui noiembrie mă chinui să citesc o carte. Călătorie prin Portugalia, de José Saramago. Eram în spital când am început să o citesc. Rezidenta care venea să mă examineze în fiecare dimineață a observat cartea groasă și portocalie și m-a întrebat cu indulgență: "Și, nu se întâmplă nimic în cartea asta?". Adevăr grăia. Sunt 470 de pagini cu descrieri de biserici, catedrale și vechi castele ridicate în cinstea vreunei victorii contra castilienilor. Nu se întâmplă nimic. Zero acțiune. De ce o citesc totuși? Din pură voință. Nu vreau să mă dau bătută. Dar mi-e teamă că fraze precum aceasta ar putea reprezenta în cele din urmă le coup de grâce:

"E foarte posibil ca anumite aparente regresiuni formale să nu fie, la urma urmelor, altceva decât rezultatul acestei descoperiri deconcertante că perfecțiunea golește semnificația."

Eu știu ce-am făcut astă-vară

... am mers pe jos 900 de km până la Santiago de Compostela. Și m-am întors.

Până unde se întinde lumea ta?

Da, chiar așa. Cât de departe poți să mergi fără să te simți ca un străin? Cât de mult te poți îndepărta de casă, de familie, de locuri și obiceiuri cunoscute fără să te simți stingher și neadaptat? Până în orașul vecin? Până în cartierul din celălalt capăt al orașului? Până într-o altă țară?

Voi avea ocazia să aflu toate aceste lucruri pentru o lună, când voi pleca pe Camino de Santiago, The Way of Saint James.

La primavera está llegando

Astăzi am revăzut prima rândunică pe anul acesta.
Cumva, pare să fi știut exact când să revină din "țările calde", pentru că până acum era prea frig pe la noi pe aici.

IT

Piccolo mondo antico, che ne sai tu di KFC?

Vin brulé (it.), vin chaud (fr.)

Mi-am fiert niște vin din producția proprie în seara asta. În timp ce îl preparam, mă întrebam: oare cum se spune vin fiert în engleză?
După vreo oră, deschid youtube-ul. Unul din puținele canale la care sunt abonată a adăugat un nou clip. Îl deschid și în primele 2 minute vlogger-ul britanic, la masă cu niște prieteni, spune "I'm drinking some mulled wine, which is my christmas tree", ridicând totodată o cană de sticlă tranparentă cu lichidul roșiatic și opac. Gata, am aflat, chiar fără să fac cercetări. Cu mici diferențe în rețeta de preparare, mulled wine înseamnă vin fiert.

This is not a blog post about my frustration

De vreo 3 săptămâni lucrez într-un call-center unde, în linii mari, toată ziua vorbesc la telefon în italiană. Fără a intra în prea multe detalii, e un job de telemarketing.

La serviciu e cam așa: în primul rând e frig mereu. Ne desfășurăm minunata activitate într-o sală care este de 5 ori mai mare decât am avea nevoie iar cele 3-4 radiatoare electrice nu reușesc să facă față unui asemenea volum de aer care trebuie încălzit. La baie curge doar apă rece și de o săptămână nu mai avem nici săpun.

Colega A este tipa veșnic fandosită în grațiile căreia nu poate să intre nimeni, niciodată.
Colega B este pasionată de reiki, bioenergie, planuri astrale, evenimente nefaste care sunt pe cale să se întâmple; în timpul pauzelor, se uită pe youtube la clipuri cu Ovidiu Dragoș Argeșanu.
Colega C are mereu ceva de comentat și nu ezită să folosească fraze precum "Te porți ca o proastă" rostite verde-n față.
Colega D își decojește lacul de pe unghii folosindu-și dinții, iar din când în când mai scuipă o cojiță mititică de ojă roșu aprins.
Colegul E e un moldovean get-beget, care vorbește cu accent moldoviniesc și nu se sfiește nicio secundă să spună "Bărba-su îi la muncâ". Din fericire, în italiană nu se simte accentul lui natal atât de savuros.
Colega F este cea mai mieroasă și mai blândă dintre toate vocile din call-center.
Colega G este aproape cea mai vorbăreață persoană de acolo. Îmi spune tot ce vreau să știu, și mai ales tot ce NU aș vrea să știu. În timpul programului, în pauze, în drum spre casă, la telefon... oricând, ea are ceva de spus.
Colegul H întrece însă orice previziuni. În fața lui nu apuci să scoți un cuvânt pentru că ce are EL de povestit este mereu mai important și mai interesant decât rahaturile tale, rahatule!

Și pentru ca lucrurile să fie cu adevărat perfecte, salariul se plătește cu cel puțin două zile întârziere, iar când toți amărâții care lucrează ca sclavii pe plantație îndrăznesc să-și exprime nemulțumirea, șefu' le răspunde că există întotdeauna opțiuni, cu alte cuvinte, "dacă nu-ți convine, poți să alegi să nu mai lucrezi deloc."

Yes, I really, really, really hate my job.