Near death experience

Ora 3 dimineața. Mă trezesc brusc. Mi-e foarte cald sub plapumă. Am visat că descoperisem o formulă de calcul prin care puteam să descompun și să înțeleg totul... numai că după ce m-am trezit îmi mai aminteam doar senzația de exaltare dată de noua mea descoperire, și nu descoperirea însăși. Mă culcasem de pe la orele 23 pentru că nu mă simțeam bine, mă dureau toate oasele și toți mușchii de parcă urma să fac gripă.
Așa... și trezită fiind la ora 3 dimineața, mă duc până la baie, mă schimb... și... mă apucă o amețeală care mă face să mă ghemuiesc și să mă sprijin de ușă... simpla amețeală se transformă în ceva "mult mai înalt și mult mai frumos", adică mi se încețoșează privirea și simt că leșin. Ceea ce e ciudat în criza asta este că transpir rău de tot, întregul corp îmi devine un lac de sudoare, cu puțina-mi conștiență rămasă îmi ating antebrațele și-ți dau seama că sunt leoarcă. În continuare nu pot vedea nimic și sfârșeala care mă cuprinde mă face să mă întind pe jos, în baie, cu capul sprijinit cumva de o rufă.
Nu știu cum e să mori, evident, nimeni nu trece prin asta și se întoarce apoi să spună cum e, dar am o vagă impresie că e cam așa, cam așa cum m-am simțit eu azi-noapte. Din fericire (sic!) am mai trecut printr-o asemenea criză acum vreo doi ani, la mare, în mașina fratelui meu. Știam că trebuie doar să am răbdare, pentru că starea asta va trece, cumva.
De ce? Probabil e astenia de primăvară. Sau poate e doar lipsă de calciu sau de alți nutrienți nu la fel de celebri și de omniprezenți precum faimosul calciu. Tot ce știu e că simțeam că mor și eu mă gândeam cum voi scrie despre asta pe blog, dacă supraviețuiesc.
Acum ar fi frumos și interesant să scriu că experiența asta a pus lucrurile într-o nouă perspectivă și că acum prețuiesc mai mult viața. Dar nu. Sunt la fel. Încă un pic mai amețită decât de obicei, dar la fel.

ZIZI

Ieri am avut o zi lungă. Am fost la un meci de fotbal american, apoi la film, adică la o proiecție de scurt-metraje, apoi prin parc (am mâncat vată de zahăr, un fel de aer vâscos și dulce). În drum spre metrou, trecând pe lângă fântâna de la Cercul Militar Național observ că apa era roșie. Alături un afiș spunea că e "Ziua Internațională a Hemofiliei".

Lăsând la o parte cât de kitsch este să colorezi apa dintr-o fântână arteziană, care era semnificația aici? Voiau să spună că sângele curge și se risipește precum apa aceea roșie din fântână?
În fine... Altceva mă macină mai tare acum. Chiar există câte o Zi pentru orice?
Avem Ziua Internațională a Râmei? Sau Ziua Criminalilor în Serie? Sau Ziua Piticilor de Grădină? Sau Ziua Florilor Uscate și Puse în Ierbar? Sau Ziua gândacilor-iridiscenți-folosiți-ca-material-pentru-rochii-post-moderne-expuse-în-muzee-de-artă? Sau Ziua Zilei?

Înțeleg că unii simt nevoia să comemoreze sau să celebreze ceva, dar chiar orice? Nu cumva această inițiativă de a institui "Ziua...." aduce totul în sfera derizoriului?

Mă mir că nu există deja Ziua Internațională a Zilelor Internaționale!

Random stuff

Inspirată de câteva din minunatele vlog-uri urmărite în ultima vreme, simt nevoia să spun câteva lucruri complet irelevante despre mine, pe care probabil că nimeni nu ține neapărat să le afle.

1. Nu suport să am unghiile lungi, crescute. Oricât de mult sau de des m-aș spăla pe mâini, tot am impresia că îmi rămâne murdărie sub unghii, așa că le tai săptămânal, nu chiar din carne, dar aproape... Constat totuși acum, folosind tastatura, că îmi place senzația de unghii semi-lungi pe taste. Adică nu ating tastele cu buricul degetului, ci cu unghia, pe lateral cumva.

2. Îmi tund singură părul. Am făcut un curs de coafură acum câțiva ani, și de atunci mai tund lume... în special pro bono. Nu vreau sub nicio formă să și profesez în domeniul ăsta, așa că nu am "mâna formată" foarte bine, mai ales că sunt cam neîndemânatică de felul meu. Motiv pentru care cunoscuții pe care îi mai tund ocazional nu se simt datori să mă plătească. It's a win-win situation: eu mai exersez ca să nu-mi ruginească foarfecele, iar ei se aleg cu părul tuns, ceea ce e bine.

3. Sunt o pasăre de noapte. Asta înseamnă că merg la culcare undeva între 1 și 4 dimineața. Evident că dacă mă culc mai devreme de atât, tot nu pot să mă trezesc devreme. Mi se aplică dictonul: "Cine se scoală de dimineață, cade singur în ea."

4. Nu am suferit niciodată o intervenție chirurgicală (exact, încă mai am apendice și amigdale) și am fost internată în spital o singură dată, pentru investigații medicale, când aveam vreo 11 ani.

5. Dacă aș muri subit, aș vrea să-mi donez organele, dacă vor fi viabile. Aș dona și acum sânge, dar am prea puțin, sunt prea slabă și nu mă primesc oamenii în halate albe. Îmi place totuși să mi se recolteze sânge, ba chiar am o venă specializată la brațul stâng, foarte vizibilă. Acolo mă înțeapă de fiecare dată când trebuie să-mi ia sânge. :P

6. Îmi era foarte teamă de câini până acum 4 ani, când câinele meu derbedeu a avut un accident de mașină care aproape l-a omorât. Timp de o săptămână nu a mâncat nimic, nici apă nu putea să bea, doar stătea într-un colț, cu o tăietură deschisă pe față, lângă ochiul stâng, și cu piciorul din spate lovit. Nu scotea nici măcar un sunet, nu avea forță să facă așa ceva. Era însăși expresia mută a dezolării. Am plâns rău și mult în perioada aceea și abia atunci am început să îl mângâi și să-i acord atenție și să-mi dai seama că animăluțele astea nu sunt așa de scary, odată ce le înțelegi. Ben, căci așa îl cheamă, și-a revenit la scurt timp. Acum are o cicatrice lungă pe față, aleargă cu tot fundul spre partea dreaptă, are în continuare blana de culoarea soarelui și tot derbedeu este.

Dacă ai citit până aici, îți admir tenacitatea și răbdarea.



P.S. : Mă duc să-mi tai unghiile. :D

Despre cele 3 feluri de cunoaștere

Ieri am auzit un preot vorbind despre asta într-o predică.
Spunea:
Cunoaștem cu ajutorul simțurilor noastre: vedem, auzim, mirosim, gustăm, pipăim.
Apoi cunoaștem cu ajutorul inteligenței noastre: de exemplu, nu putem experimenta cu simțurile noastre distanța dintre Pământ și Lună, dar o putem înțelege, putem să o deducem folosindu-ne inteligența, folosind legi fizice și calcule matematice.
A treia modalitate de cunoaștere este mult mai dificilă: se numește credință, sau, extrapolând, se numește încredere. Dacă cineva îmi spune că mă iubește nu pot să verific asta cu simțurile, chiar dacă uneori iubirea se manifestă și fizic. Nu pot nici să o descos la nivel rațional, să încerc să o înțeleg folosind legi demonstrabile sau verificabile. Tot ce pot face este să cred, să cred în existența unui sentiment ne-demonstrabil, și eventual să îmi doresc să mai existe pentru mult timp sau să dispară, după caz (E greu să accepți o iubire pe care nu ai cerut-o și pe care ai primit-o așa, de-a gata, fără să vrei.)

Problema noastră este că la școală ni se spune să credem doar ce putem dovedi științific, iar la biserică să credem pur și simplu (cui mai merge pe la biserică, normal :D).

Și dintre cele trei feluri de cunoaștere, le alegem pe primele două, căci par mai de nădejde, pare că ne putem bizui pe simțuri și pe știință pentru a cunoaște și înțelege lumea în care trăim. Ba chiar ajungem să ne fie rușine să spunem că doar "credem", de parcă ar fi o dovadă de ignoranță sau de infantilism să crezi pur și simplu. Dar oare chiar așa este? Oare ceva care nu poate fi văzut nu există? Nu cu mult timp în urmă oamenii nici nu știau de existența bacteriilor. Dacă ceva nu poate fi dovedit științific, nu înseamnă că nu există. Pe de altă parte nici nu înseamnă că există. Înseamnă doar că iese din granițele, din limitele cognoscibilului.

Nu poți măsura iubirea cu termometrul sau cu șublerul sau cu cântarul. În momentul în care încerci să o înțelegi folosindu-ți mintea, o omori. E din seria "Eu ... strivesc corola de minuni a lumii" explicând-o științific.

Nu degeaba se numește leap of faith.

My day in 5 pics

Grădina haotică a mamei mele, văzută de pe acoperiș.

Apusul, văzut tot de pe acoperișul casei.

A înflorit piersicul...

Forsythia și magnolia.

Cam asta se vede prin localitatea mea natală într-o scurtă plimbare cu bicicleta...

Paleta de culori a emoțiilor

Pentru momentele când nu știi prea bine ce cuvinte ar fi mai potrivite ca să descrie o anumită stare...

Cum te simți în clipa asta?

- părăsit
- înșelat, trădat
- acuzat
- afectat
- agresat
- agresiv
- ambivalent
- anxios, îngrijorat, neliniștit
- arogant, trufaș
- dezaprobat, blamat
- rănit, supărat, jignit
- înghesuit, hărțuit
- cenzurat, criticat
- contrariat, scandalizat, șocat
- complexat
- infatuat, semeț
- confuz
- contestat
- vinovat
- sfâșiat, rupt
- descurajat
- decepționat, dezamăgit
- dezgustat, scârbit
- delăsat
- abandonat
- dărâmat
- depășit
- dependent
- dezagreabil, neplăcut
- deprimat
- smintit
- dezaprobat
- dezorganizat
- dezorientat
- distrus
- distant
- dominator
- dominat
- speriat
- jenat
- plictisit de moarte
- plictisit
- enervat
- înfuriat
- invadat
- invidios
- zburdalnic, șugubăț
- mirat, uimit
- năucit, zăpăcit, amețit
- egoist
- exasperat, iritat
- exclus
- exigent, pretențios
- eronat
- închis
- frustrat
- furios, violent
- șovăielnic
- rușinat, sfios
- ostil, dușmănos
- umilit, înjosit
- idiot, stupid
- neadecvat, nepotrivit
- incapabil
- indiferent
- nedemn
- infantil, pueril
- nedrept
- nevinovat
- nesatisfăcut, nemulțumit
- insensibil
- insultat, atacat
- intimidat
- intolerant
- izolat
- auto-izolat
- gelos, invidios
- judecat
- laș
- stângaci, neîndemânatic
- maltratat
- nenorocit, ghinionist
- necinstit
- răuvoitor
- manipulat
- neîncrezător
- melancolic
- disprețuit
- mizerabil
- ne-respectat
- orgolios, mândru
- indignat
- persecutat, chinuit
- respins, aruncat
- închis în sine, necomunicativ
- mustrat, admonestat
- ridiculizat
- rigid, inflexibil
- sarcastic
- supus
- subjugat
- supravegheat, păzit
- timid
- înduioșat
- trist, sumbru
- folosit

O seară în parc

Un cireș înflorit...

Samavolnic

E un cuvânt pe care l-am întâlnit prima oară în vara lui 2006, citeam cărți pentru examenul-restanță la literatură italiană. Dicționarele bilingve dau uneori cele mai nefirești variante de traducere, astfel că am fost nevoită să învăț două cuvinte dintr-un foc: prepotente în italiană și samavolnic în română. Am constatat apoi că lumea nu prea știe ce înseamnă, așa că iată...
DEXonline spune:

SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol'nâi.

Deși lumea nu prea folosește acest cuvânt, eu văd o mulțime de situații în care s-ar potrivi, începând de la conducătorii care dau legi absurde și până la vânzătorul de la piață care îți pune mere stricate deși pe tarabă are mere "fățoase". Apropo, nu-i așa că ați cumpăra banane elegante?!?!?! Căci la astfel de texte recurg unii vânzători pentru a atrage atenția.

Revenind... cine n-a comis niciodată acte samavolnice, să ridice primul piatra.


P.S. Prepotent există și în română.

Handle with care

Instrucțiuni de folosire:

Această inimă este concepută pentru a simți și pentru a înălța ființa. Este confecționată dintr-un material biodegradabil și fragil, așa că se recomandă o grijă deosebită în manevrarea ei.

Se poate lăsa foarte bine la îndemâna copiilor, căci nu prezintă pericol de asfixie, nefiind un obiect mic sau demontabil. De altfel, copiii par să se priceapă cel mai bine să atingă inimi. Adulții prea ocupați cu treburile lor de adulți uită cum se face.

Pentru o funcționare optimă este indicat ca inima să fie păstrată la temperatura de 37 de grade Celsius, în cutia de livrare, respectiv cea toracică.

Nu vă alarmați dacă începe să bată foarte tare, acest lucru este normal în anumite condiții, este un semn că ea încă funcționează.

Este de preferat să nu lăsați inima în medii acide sau corozive, căci altfel riscați să devină inutilizabilă, și din păcate procedura de înlocuire este foarte complicată și anevoioasă, ca să nu mai spunem că are șanse mici de reușită.

A nu se:
- maltrata
- lăsa în prada furtunilor sentimentale
- da oricui, la întâmplare
- neglija
- folosi excesiv pentru lucruri minore și neimportante
- rătăci.

Pentru sugestii sau reclamații, discutați cu Modelatorul și Fabricantul Suprem, dacă reușiți să dați de El.