Aventuri la citit

Cam de la începutul lui noiembrie mă chinui să citesc o carte. Călătorie prin Portugalia, de José Saramago. Eram în spital când am început să o citesc. Rezidenta care venea să mă examineze în fiecare dimineață a observat cartea groasă și portocalie și m-a întrebat cu indulgență: "Și, nu se întâmplă nimic în cartea asta?". Adevăr grăia. Sunt 470 de pagini cu descrieri de biserici, catedrale și vechi castele ridicate în cinstea vreunei victorii contra castilienilor. Nu se întâmplă nimic. Zero acțiune. De ce o citesc totuși? Din pură voință. Nu vreau să mă dau bătută. Dar mi-e teamă că fraze precum aceasta ar putea reprezenta în cele din urmă le coup de grâce:

"E foarte posibil ca anumite aparente regresiuni formale să nu fie, la urma urmelor, altceva decât rezultatul acestei descoperiri deconcertante că perfecțiunea golește semnificația."

Eu știu ce-am făcut astă-vară

... am mers pe jos 900 de km până la Santiago de Compostela. Și m-am întors.