vineri, 17 decembrie 2010

This is not a blog post about my frustration

De vreo 3 săptămâni lucrez într-un call-center unde, în linii mari, toată ziua vorbesc la telefon în italiană. Fără a intra în prea multe detalii, e un job de telemarketing.

La serviciu e cam așa: în primul rând e frig mereu. Ne desfășurăm minunata activitate într-o sală care este de 5 ori mai mare decât am avea nevoie iar cele 3-4 radiatoare electrice nu reușesc să facă față unui asemenea volum de aer care trebuie încălzit. La baie curge doar apă rece și de o săptămână nu mai avem nici săpun.

Colega A este tipa veșnic fandosită în grațiile căreia nu poate să intre nimeni, niciodată.
Colega B este pasionată de reiki, bioenergie, planuri astrale, evenimente nefaste care sunt pe cale să se întâmple; în timpul pauzelor, se uită pe youtube la clipuri cu Ovidiu Dragoș Argeșanu.
Colega C are mereu ceva de comentat și nu ezită să folosească fraze precum "Te porți ca o proastă" rostite verde-n față.
Colega D își decojește lacul de pe unghii folosindu-și dinții, iar din când în când mai scuipă o cojiță mititică de ojă roșu aprins.
Colegul E e un moldovean get-beget, care vorbește cu accent moldoviniesc și nu se sfiește nicio secundă să spună "Bărba-su îi la muncâ". Din fericire, în italiană nu se simte accentul lui natal atât de savuros.
Colega F este cea mai mieroasă și mai blândă dintre toate vocile din call-center.
Colega G este aproape cea mai vorbăreață persoană de acolo. Îmi spune tot ce vreau să știu, și mai ales tot ce NU aș vrea să știu. În timpul programului, în pauze, în drum spre casă, la telefon... oricând, ea are ceva de spus.
Colegul H întrece însă orice previziuni. În fața lui nu apuci să scoți un cuvânt pentru că ce are EL de povestit este mereu mai important și mai interesant decât rahaturile tale, rahatule!

Și pentru ca lucrurile să fie cu adevărat perfecte, salariul se plătește cu cel puțin două zile întârziere, iar când toți amărâții care lucrează ca sclavii pe plantație îndrăznesc să-și exprime nemulțumirea, șefu' le răspunde că există întotdeauna opțiuni, cu alte cuvinte, "dacă nu-ți convine, poți să alegi să nu mai lucrezi deloc."

Yes, I really, really, really hate my job.