Mă privești. Nu am tocmai cel mai frumos profil feminin din lume, dar e ceva irezistibil de fermecător la nasul meu dans le vent.
Eu vorbesc, prostii, verzi și uscate, rostesc cuvinte, te izbesc cu idei care te dor.
Mă simt îmbătată de aviditatea privirii tale: rareori oamenii mă privesc așa. (E ciudat cum într-o cultură atât de axată pe imagine ne uităm de fapt atât de puțin unii la alții.) Majoritatea persoanelor nu mă privesc deloc sau dacă o fac, privirea lor e superficială, rece, tăioasă. A ta e caldă și flămândă. Nu vrea doar imagine, vrea substanță. E ceva flatant (și înspăimântător totodată) în felul tău de a mă privi: să mă pot face plăcută este întotdeauna măgulitor, dar să simt că dorința celuilalt vrea să mă fure pe mine din mine însămi este de nesuportat.
Te gândești. Cum ar putea fi viața ta alături de mine? Oare ți-aș face cafea bună dimineața? Oare ar mirosi "a măr și a zori și a tot ce-i mai bun într-o casă" când te-ai trezi alături de mine pentru prima oară? Oare aș fremăta la fiecare atingere de-a ta? Oare am putea vreodată să stăm așa, suflet lângă suflet și să tăcem, doar atât, să tăcem și să zâmbim ca doi copii? Oare am putea să trăim împreună cea mai minunată poveste de dragoste, nu din toate timpurile, dar măcar din scurta durată a vieții noastre efemere?
În timp ce tu îți pui întrebările astea esențiale, eu vorbesc în continuare, absorbită cum sunt de propria mea persoană și de propriile mele fantezii. Eu vreau să adorm cu cineva dar să mă trezesc singură, dacă se poate. Nu știu să fac cafea bună pentru că nu prea beau așa ceva. Nu suport să fiu atinsă pentru că am pielea foarte sensibilă. Nu-mi deschid sufletul în fața nimănui și nu pot să tac pentru că am mereu ceva de spus, chiar dacă nu e întotdeauna ceva interesant. Hm, de zâmbit, zâmbesc mereu, exact ca un copil. :-) Iar în povești de iubire idealizate până la extrem nu mai cred.
Da, îmi place de tine, dar simt cum îmi scapi printre degete, ca nisipul.
Da, îmi place de mine, dar nu vreau să mă dăruiesc.
Asta de final e ca intrebarea, mea, existentiala: "Mie imi place de tine; tie?"
RăspundețiȘtergereFoarte tare...
"E ciudat cum într-o cultură atât de axată pe imagine ne uităm de fapt atât de pu?in unii la altii."-din fericire pentru tine nu trebuie sa iti faci griji...din ce am citit eu aici:gandurile si ideile tale - esti o narcisista convinsa...deci are cine sa te priveasca->tu insati :))ganduri si idei care pe cat de apreciate(din punctul tau de vedere,normal) pe atat de simpliste...caracteristice omului de rand,mediocru."Damaged people",in opinia mea este echivalent cu "Oameni care s`au pierdut in detalii si le`a scapat esentialul"-detalii:viata vazuta print`o forma materiala,griji cotidiene,egoismul(narcisismul este si el o forma a egoismului)si nu spirituala...cum este ea de fapt.Nu te poti "darui",draga mea...pentru ca nu apartii nimanui si nimeni nu iti apartine,ne nastem singuri si murim singuri,decat ca pe parcursul vietii noastre alegem un alt "suflet" cu care sa ne impartim o parte din singuratate...dar ea inca exista.Ti`ai limitat gandirea la lucruri precum: "Nu stiu să fac cafea bună pentru că nu prea beau asa ceva. Nu suport să fiu atinsă pentru că am pielea foarte sensibilă."O intelegere intre doua persoane sau suflete,daca vrei sa le spui asa,se ridica si se stabileste la un alt nivel...pe care omul pierdut in detalii nu il poate intelege...deoarece reprezinta chiar esentialul."Iar în povesti de iubire idealizate până la extrem nu mai cred."-foarte bine faci pentru ca nu exista asa ceva,in schimb noi oamenii avem o forma de dragoste,cea mai puternica dintre toate...cea pe care o numim "dragoste neconditionata" si se poate realiza doar in relatia parinte-copil sau animalul de companie fata de stapan si atat." Nu-mi deschid sufletul în fata nimănui"dar totusi caut cu disperare sa ma afirm pe blog`uri si sa atrag atentia celor din jur,nu?-deci pica si asta."Eu vorbesc, prostii"-nu te contrazic.P.S:"din scurta durată a vietii noastre efemere"-ai grija la repetitia aia:scurta durata si efemer.
RăspundețiȘtergereDragă Cristina, de ce presupui automat că dacă folosesc deicticul "eu" mă refer automat la mine, cea din realitate? De ce îți închipui că mă cunoști după ce ai citit 1 post pe 1 blog? Dacă ai o problemă cu conținutul textului, nu o extinde la autorul acestuia. Cât despre atenție și nevoia de afirmare, poate că ar trebui să-ți faci și tu un blog, în loc să scrii comentarii la fel de lungi ca post-ul inițial. You know what they say, those who can't do, teach.
RăspundețiȘtergereIn primul rand:"Dragă Cristina, de ce presupui automat că dacă folosesc deicticul "eu" mă refer automat la mine, cea din realitate?"-te ascunzi dupa niste neologisme care iti suna tie bine in ureche si ai impresia ca dai pe spate pe toata lumea(nu si pe mine),ai un caracter slab daca nu iti asumi responsabilitate nici macar ptr gandurile tale(nici nu vreau sa imi imaginez cum esti tu in realitate).Stiu foarte bine sa fac o diferenta...asta daca ar fi adevarat ce spui tu dar stim amandoua ca te`ai referit la tine.In al doilea rand:"Dacă ai o problemă cu conținutul textului, nu o extinde la autorul acestuia."-felul in care vorbesti,scrii,gandesti...spune foarte multe despre personalitatea ta(pe noi toti ne cam da de gol chestia asta).Nu am o problema cu textul sau cu autorul acestuia,sunt un simplu critic care are dreptul la o opinie din moment ce tu ai ales sa iti expui ideile in vazul tuturor,nu?(si scriu cat vreau eu ptr ca am mereu argumente si imi asum responsabilitate ptr ce spun).In al treilea rand:"You know what they say, those who can't do, teach."-incearca sa fi mai originala si nu imi spune vorbe spuse de altii ptr ca la fel de frumos iti pot spune si eu->“Right is right, even if everyone is against it; and wrong is wrong, even if everyone is for it” si cred ca intelegi la ce m`am referit.Am incheiat cu comentariile ptr ca sincer ma amuza dar ma si plictisesc replicile tale. :)Bye bye.
RăspundețiȘtergerePisi, te chinui prea tare sa iti atragi atentia altora.
RăspundețiȘtergereSuferi de un mare complex... daca nu esti bagata in seama, iti faci situatii.
Nu as vrea sa iti adresez injurii, daca ai o problema, in 99% din cazuri, o tratezi.
Da dovada de bun simt si retragete in glorie.
@Roman Cristian:
RăspundețiȘtergerePe cine faci tu "pisi"? Nu de alta dar nu se înțelege prea clar...
Scuze daca s-a creat confuzie, oricum nu ai de ce sa te simt lezata in vreun fel.
RăspundețiȘtergerepur si simplu cred ca ar trebui sa activezi optiunea pentru validare a commentariilor.
Dragul meu,Roman Cristian se pare ca suferi de "nebagare in seama" asa ca voi face un efort sa iti acord 2 minute din timpul meu liber...cu toate ca imi este rusine,sincer,sa ma cobor la un nivel atat de jos...de obicei discut cu persoane care au cat de cat ceva de spus...daca vad ca nu am cu cine si ma plictisesc,ma retrag "in glorie" asa cum spui tu.Nu am nevoie de atentia nimanui ptr ca beneficiez de asa ceva in fiecare zi(in viata reala...ptr ca din fericire am si eu o viata personala,nu mi`o petrec intre 4 pereti in fata unui monitor,mai intru ce`i drept ca sa ma documentez pe niste site`uri si foarte rar fac gresala sa mai citesc cateva blog`uri in speranta ca voi gasi pe cineva mai luminat la minte dar din pacate observ mai multa prostie ca in viata reala)."Nu as vrea sa iti adresez injurii, daca ai o problema, in 99% din cazuri, o tratezi."->din cate observ la tine...mergi si te ghidezi dupa principiul "Unde nu ma ajuta capul(adica in majoritatea cazurilor) ma ajuta prostia!".Imi pare rau,Cristian(sunt mai mica decat tine,nu am decat 20 de ani si imi cer scuze ca trebuie sa iti spun chestiile astea)dar nu toti avem simtul turmei atat de dezvoltat cum il ai tu...stii noi mai gandim si singuri si avem propriile noastre idei si opinii,nu ne luam dupa ale altora,nu toti putem fi pupincuristi ca tine,intelegi?ne cerem scuze.O zi buna si tie.
RăspundețiȘtergereMă uimește câtă energie investesc oamenii în a se denigra unii pe alții! Chiar nu avem altceva mai bun, mai util, mai plăcut de făcut?
RăspundețiȘtergereMa simt flatat pentru faptul ca ti-ai rapit 2 minute sa imi impartasesti din vasta ta educatie.
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii.
Nisip...
RăspundețiȘtergereSimpatic cum o singura picatura de apa poate fi liant pentru un pumn de graunte de nisip. Acum, ca-i roua, ploaie, lacrima sau un fragment dintr-un talaz, nu conteaza pentru nisip.
Take care
Rouă ca speranță, nu-i așa? Când suntem pe punctul de a ne dezintegra, e suficientă o picătură de speranță ca să ne "legăm" și să "ținem". :)
RăspundețiȘtergereNu ca speranta neaparat.
RăspundețiȘtergereUnei picaturi de ploaie ii ia cateva clipe sa apara si sa cada, la fel si unei lacrimi sau unui strop din creasta unui val. Roua insa cere un intreg crepuscul ca sa se nasca. E ceva construit cu rabdare si atentie si care pur si simplu apare, nu e provocat de ceva concret, palpabil, vizibil.
Daca nu avem rabdare... :-) cum sa ne mai legam si sa ne mai si tinem apoi?