După o zi normală, închid calculatorul și mă bag în pat. Pe la 3-4 dimineața. După ce am vizionat ceva filme, am ascultat muzică, am citit diverse articole sau pagini de carte... După ce am avut mintea în priză, cu alte cuvinte. O grămadă de stimuli care trebuie integrați, cumva.
Desigur, nu pot adormi imediat. De cele mai multe ori, fabrica mentală nu se oprește imediat din activitate, și, surpriză, pe întuneric, în liniște deplină, îmi vin tot felul de idei, tot felul de argumente, tot felul de subiecte numai bune de dezbătut pe blog. Eu acum vreau să z z z z, iar mintea mea e ocupată cu disecat firul în 4. Evident, nu-mi vine să aprind lumina sau computerul pentru a mă apuca de scris. Mi-e prea somn, deci prea lene. În fine, în cele din urmă adorm, dar a doua zi când mă trezesc nu-mi mai amintesc exact ideea aparent genială pe care creierul meu a scornit-o fix înainte să intru în țara lui Moș Ene.
Noaptea următoare, din nou, aceeași poveste. Alte idei geniale care prind contur, dar pe care le uit adormind. Așa că am început să iau măsuri, folosind dispozitivul cel mai la îndemână: telefonul mobil. Uneori mă înregistrez spunând foarte pe scurt ce am de spus, dar de cele mai multe ori îmi pun memento-uri în agendă. Toate bune și frumoase, numai că încercând să fiu cât mai succintă, ajung la niște formulări de tot râsul. De exemplu:
"A mânca ficații conf. Prometeu" - Asta voia să însemne că aș vrea să vorbesc despre expresia populară "a mânca ficații", să o confrunt cu mitul lui Prometeu, în care un vultur îi devorează zilnic ficatul, care peste noapte se regenerează și desigur, să menționez că azi se știe că ficatul este singurul organ care se poate regenera singur și că vechii greci par să fi știut și ei lucrul acesta.
"Ce e bula în care trăim dacă nu un cerc (vicios) transpus din plan în spațiu?" - Oamenii trăiesc în bubbles, în niște sfere (de multe ori impenetrabile) alcătuite din convingeri, din păreri preconcepute, din generalizări, din superstiții, din frici și speranțe. Și această bubble e ca un fel de cerc vicios, care se naște din sine, se auto-generează mai departe, tocmai pentru că există deja, pentru că este deja instituită.
"Internet și interconectivitate - fenomen manifest versus fenomen non-decelabil" - this one is my favourite! Îmi vine să râd de cât de pedant și pompos sună! Dar ideea e foarte simplă: nu internetul este cel care a inventat sau a descoperit conectivitatea! Totul e interconectat, în natură, în univers. La o scară mai mică sau mai mare, depinde de unde vrei să privești lucrurile și cât de bine ești echipat să recunoști legăturile. Unele lucruri nu sunt așa evident interconectate (fenomen non-decelabil), dar pe internet poți vedea foarte bine conexiunile (fenomen manifest). Sigur că afirmația se poate aplica și la networking, dar nu mă refer numai la asta.
Gata, e 3 dimineața, o să opresc computerul și o să mă duc la culcare. Now we all know what that means!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu