A treia ureche

Coloana sonoră

E una din frazele acelea care par așa de logice încât te întrebi cum de nu te-ai gândit și tu la asta. Al treilea ochi, intuiție, glanda pineală, capacitatea de a vedea ceea ce nu se poate vedea, etc.
Cum de nu am mai auzit până azi expresia "a asculta cu a treia ureche", folosită într-un mod similar de parapsihologic precum "a vedea cu al treilea ochi"? În esență tot despre un soi de intuiție e vorba. Sunt nelămurită totuși cu privire la adevărata semnificație, pentru că am găsit fraza asta ca status pe Facebook: Listen with your third ear...
Să mă ascult pe mine, să fiu atentă la ce spune vocea mea interioară (schizofrenica mea voce interioară) sau să-i ascult pe alții cu empatie, atenție și solicitudine?

(Dacă tot suntem aici, oare cum ar fi să putem auzi toate sunetele pe care le produce corpul nostru, de la clasica bătaie a inimii până la sunetul oaselor crescându-ne, atunci când suntem mici?)

Pentru mine, dacă e să caut partea frumoasă a lucrurilor, această a treia ureche ar fi acel ceva care m-ar face "să mă tac", dacă-mi dați voie să spun așa, adică să îmi opresc neîncetatul și haoticul flux mental de mărunțișuri personale și egoiste. De ce? Ca să pot auzi lucruri mai importante, sau nu neapărat mai importante, dar măcar mai estetice. Clișee precum un cântec de privighetoare sau un tril de greier sau cine știe ce instrument obscur într-o melodie foarte complexă. Comori precum un râset de copil sau perle cum numai copiii știu să spună. Strigăte umile și surde după un ajutor care întârzie să apară. Vântul biciuindu-mi tâmplele fără milă. O bucurie care se cere neapărat împărtășită.

Cât de atenți suntem? Cât de mult mai vedem/auzim/simțim ceea ce nu se află în aria noastră imediată de interes? Poate că și la asta se referă the third ear, la ceea ce iese din zona noastră de confort, la ceea ce depășește familiarul previzibil și ne duce dincolo, în miraculoasa dimensiune paralelă care e mereu acolo și pe care nu o observăm niciodată.